luni, 28 iulie 2008

Mireasă iar...

În curând ai să revii acasă,
Drumul regăsirii s-a deschis,
Ai să vii şi ai să-mi fii mireasă,
Tot ce va urma ne este scris.

Cerul e senin ca niciodată,
Nori nu se mai văd pe nicăieri,
Vom fi iar, noi doi, ca altădată,
Toamnele schimbând în primăveri.

Doborât-am praguri absolute,
Sensul întâmplării ne-a lovit,
Ne-am izbit de vrute şi nevrute,
Pân’ la urmă tot ne-am regăsit.

În curând ai să revii acasă,
Pragul casei te voi trece iar,
Şi uitând de tot ce ne apasă,
Vom şti iar să ne avem ca dar.

Cerurile nopţii sunt albastre,
Stelele în ochi îţi strălucesc,
Vom avea iar vise “ale noastre”,
Şi-ai să ştii atunci cât te iubesc.

Vom pluti pe valuri de speranţă,
Tot ce ne dorim vom reuşi,
Am învins a morţii cutezanţă,
Ne e dat acum a ne iubi.

În curând ai să revii acasă
Clipelor în noapte să dăm foc,
Şi, trecând prin foc, să-mi fii mireasă,
Că tu-mi eşti blestemul de noroc.

Fulgerele nu mai au răbdare,
Au dat semn şi iarăşi vor da semn,
Mulţi vor crede că-i doar întâmplare,
Noi vom şti că-i un moment solemn.

Timpul va uita să ne grăbească,
Chiar hotar al timpului vom fi,
Vom fi o pereche nelumească,
Moartea nu ne poate despărţi.

luni, 21 iulie 2008

Cântec de drum lung

Drumul mi se pare lung,
Vreau mai repede s-ajung,
Să te pot în ochi privi,
Cerul să-l putem strivi.

Focul n-ar fi de ajuns
Să găsească un răspuns,
Visul va fi iarăşi rost
A tot ceea ce a fost.

Norii dinspre munte vin,
Gândul abia mi-l abţin,
Drumul pare tot mai lung,
Vreau să zbor, vreau să ajung.

Dintr-odată simt că iar
Sufletu-mi e pus pe jar...
Şi chiar totul e firesc...
Gândul meu ţi-l dăruiesc...

Drumu-i lung şi lung a fost
Printre fapte fără rost,
Astăzi simt că-s obosit,
Însă drumu-i împlinit.

Focul iarăşi e aprins,
A fost greu, dar am învins!

Regăsita zi de vară

Parcă totuşi viaţa-mi spune
Că trăiesc un început,
Adunând doar gânduri bune
Trec un prag spre absolut.

Ne-au îndepărtat în pripă
Întâmplări fără de sens
Şi ne-au aruncat o clipă
Într-al vieţii gol imens.

Fulgere fără de milă
Au făcut între noi drum
Şi-ajunsesem plini de silă
Să vedem şi ceaţa fum.

Între fapte şi urmare
Eu uitam că pot să cad,
Semne mari de întrebare
Apelor au croit vad.

Azi e însă zi de vară,
Norii nu mai pot s-apară!

joi, 17 iulie 2008

Testamentul lupului alb

Nu vreau să fiu în haită şi flămând,
Prefer să-l văd pe cel ce mă împuşcă,
Să ştiu că timpul trece ca un gând...
Şi el flămând... Să simt că viaţa-mi muşcă...

Zăpada iernii-i uneori prea mare,
Şi drumul, singur, nu mai pot să-l fac,
Însă mi-e greu şi nu mai am răbdare,
Şi-aştept ca timpul să-mi găsească leac.

Prin faţa mea trec haite-nflămânzite
Spre un himeric ţel neînţeles,
Mânate de-ale simţului ursite...
Instinctualul drum către regres.

Zăpezile sunt mari şi cad întruna,
Mutând hotare înspre necuprins,
Iar dacă uneori răsare luna,
Presimt că-i vremea să m-arăt învins.

În haită pot să fiu un anonim,
Dar viaţa n-o pot duce clandestin.
Chiar dacă am un drum de-nsingurat,
Nu vreau s-ajung în haită lup turbat.

duminică, 6 iulie 2008

Curând pe ţărmul mării

Va fi să te iubesc pe ţărmul mării,
Când stelele se pierd în necuprins,
Lăsându-ne în voia întâmplării,
Să ducem cartea vieţii spre cuprins.

Ne va spăla un val curat al mării
De toate câte ni s-au întâmplat,
Şi-nţelegând misteru-ndepărtării,
Vei fi din nou izvor de rod bogat.

Iar eu te voi simţi ca ţărm al mării,
Spre care vin în drumu-mi dinspre cer,
Amestecându-te cu gustul sării,
Nici zorii zilei n-am să ştiu când pier.

Ne vom iubi-n curând pe malul mării,
Redând contur întregului trecut,
Uniţi de-aceeaşi şoaptă a chemării
Ţinti-vom spre înaltul absolut.